Relocarea liliecilor

Relocarea speciilor protejate se poate realiza atunci când toate alternativele proiectului propus nu soluționează problema identificată, iar proiectul prezintă un interes deosebit de important.

Relocarea cu succes a speciilor de lilieci este un proces foarte complex, care tine foarte mult de tipul de adăpost afectat, sensibilitatea speciilor din sit dar și de experiența celor care realizează procesul. Speciile din mediul natural sunt mult mai dificil de relocat fată de cele din mediul antropic, fiind mult mai sensibile la factori de stres. Orice relocare necesită un studiu privind activitatea liliecilor în adăpostul afectat. Aceasta nu se realizează în perioade sensibile pentru animale (maternitate sau hibernare). Timpul optim de monitorizare trebuie să includă toate perioadele biologice de interes pentru speciile de lilieci, precum hibernarea, maternitatea, adăpostul de vară şi roirea (swarming). Fluctuațiile populaționale pentru unele specii se pot observa după doi ani de studiu, având în vedere ciclul reproductiv dar și caracterul migrator al unor specii. Metodele de monitorizare trebuie să includă vizite lunare în sit, evaluarea vecinăţii folosind detectoare de ultrasunete și potențiale capturi cu plase chiroptereologice. Pentru toate aceste activități sunt necesare avizele Academiei Române, autorizația Agenției de Protecția Mediului locală (sau naționala) și un ordin de ministru (Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor). În cazul în care activitatea se realizează în cavități subterane, este necesar şi acordul Comisiei Patrimoniului Speologic.

Asociaţia Wilderness Research and Conservation poate realiza activități de relocare în mediul urban dar și în mediul natural, pentru a reduce conflictul generat asupra populațiilor de lilieci, doar în situații de conflict iminent, nefiind o activitate încurajată sau recomandată. Specialiștii asociației sunt compuși atât din ecologi cât și din medici veterinari, cu experiența de peste 10 ani în domeniu, care pot gestiona potențialele situații neprevăzute, pentru a reduce stresul sau gradul de mortalitate al animalelor. Activitățile sunt susținute printr-o clinică mobilă de intervenție în teren, unde medicii veterinari pot acționa rapid privind gestionarea unor situații neprevăzute.

Cel mai sensibil caz de relocare din ultima perioadă a fost realizat în cadrul Peşterii Tunel de la Şoimuş (Hunedoara), unde un proiect de infrastructură rutieră a fost suprapus deasupra unei cavități care adăpostea specii de lilieci protejate de lege. În urma studiilor realizate privind monitorizarea activităţii liliecilor în sit dar şi în urma avizelor mai sus menţionate (APM Hunedoara, Ministerul Mediului), animalele au fost recolate cu succes în Peștera Româneşti, nefiind înregistrate situații conflictuale. Rezultatele procesului de relocare pot fi consultate aici.

Presiunea media asupra subiectului a generat un sentiment amplificat de conflict între animale și om, care a fost propagat până la acțiuni concrete de distrugere a coloniilor, pentru a evita tot procesul legal de relocare sau excludere, întâlnit în alte proiecte conflictuale de diferite magnitudini. Acțiunile ilegale de distrugere a coloniilor sunt foarte greu de gestionat, din cauza lipsei de informații din teren.

În cazul în care aflați de existenta unor cazuri similare care nu sunt anunțate în mod oficial către autoritățile competente, vă rugăm să contactați Garda de Mediu, Agenția Naționala pentru Protecția Mediului sau specialiști care pot prelua cauza.